Declaraţie comună a papei Francisc
şi a patriarhului Chiril de Moscova şi al întregii Rusii
şi a patriarhului Chiril de Moscova şi al întregii Rusii
"Harul Domnului nostru Isus Cristos şi iubirea lui Dumnezeu
şi împărtăşirea Duhului Sfânt să fie cu voi toţi" (2Cor 13,13).
1. Prin voinţa lui Dumnezeu Tatăl de la care vine tot darul, în
numele Domnului nostru Isus Cristos şi cu ajutorul Duhului Sfânt Mângâietorul,
noi, papa Francisc şi Chiril, patriarh de Moscova şi al întregii Rusii, ne-am
întâlnit astăzi la Havana. Îi aducem mulţumire lui Dumnezeu, glorificat în
Treime, pentru această întâlnire, prima în istorie.
Cu bucurie ne-am întâlnit ca fraţi în credinţa creştină care se
întâlnesc pentru "a vorbi cu glas tare" (2In 12), de la inimă la inimă,
şi a discuta despre raporturile reciproce dintre Biserici, despre problemele
esenţiale ale credincioşilor noştri şi despre perspectivele de dezvoltare a
civilizaţiei umane.
2. Întâlnirea noastră fraternă a avut loc în Cuba, la răscrucea
dintre nord şi sud, dintre est şi vest. Din această insulă, simbol al
speranţelor "Noii Lumi" şi al evenimentelor dramatice din istoria secolului al
XX-lea, adresăm cuvântul nostru tuturor popoarelor din America Latină şi din
celelalte continente.
Ne bucurăm că credinţa creştină creşte aici în mod dinamic.
Puternicul potenţial religios al Americii Latine, tradiţia sa creştină seculară,
realizată în experienţa personală a milioane de persoane, sunt garanţia unui
mare viitor pentru această regiune.
3. Întâlnindu-ne departe de vechile certuri din "Vechea Lume",
simţim cu forţă deosebită necesitatea unei munci comune între catolici şi
ortodocşi, chemaţi, cu dulceaţă şi respect, ca să dăm cont lumii despre
speranţa care este în noi (cf. 1Pt 3,15).
4. Îi aducem mulţumire lui Dumnezeu pentru darurile primite de
la venirea în lume a Fiului său unic. Împărtăşim tradiţia spirituală comună din
primul mileniu al creştinismului. Martorii acestei tradiţii sunt Preasfânta
Născătoare de Dumnezeu, Fecioara Maria, şi sfinţii pe care-i venerăm. Între ei
sunt nenumăraţi martiri care au mărturisit fidelitatea lor faţă de Cristos şi au
devenit "sămânţă de creştini".
5. În pofida acestei tradiţii comune din primele zece secole,
catolicii şi ortodocşii, de aproape o mie de ani, sunt privaţi de comuniune în
Euharistie. Suntem divizaţi de răni cauzate de conflicte dintr-un trecut
îndepărtat sau recent, de divergenţe, moştenite de la înaintaşii noştri, în
înţelegerea şi explicarea credinţei noastre în Dumnezeu, unul în trei persoane -
Tată, Fiu şi Duh Sfânt. Deplângem pierderea unităţii, consecinţă a slăbiciunii
umane şi a păcatului, petrecută în pofida rugăciunii sacerdotale a lui Cristos
Mântuitorul: "Ca toţi să fie una, după cum tu, Tată, eşti în mine şi eu în tine,
ca şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că tu m-ai trimis"
(In 17,21).
6. Conştienţi de persistenţa a numeroase obstacole, ne dorim ca
întâlnirea noastră să poată contribui la restabilirea acestei unităţi voite de
Dumnezeu, pentru care Cristos s-a rugat. Fie ca întâlnirea noastră să-i inspire
pe creştinii din toată lumea ca să-l roage pe Domnul cu fervoare reînnoită
pentru unitatea deplină a tuturor discipolilor săi. Într-o lume care aşteaptă de
la noi nu numai cuvinte, ci gesturi concrete, fie ca această întâlnire să fie un
semn de speranţă pentru toţi oamenii de bunăvoinţă!
7. În determinarea noastră de a face tot ceea ce este necesar
pentru a depăşi divergenţele istorice pe care le-am moştenit, vrem să unim
eforturile noastre pentru a mărturisi Evanghelia lui Cristos şi patrimoniul
comun al Bisericii din primul mileniu, răspunzând împreună la provocările din
lumea contemporană. Ortodocşii şi catolicii trebuie să înveţe să dea o mărturie
unanimă adevărului în locuri în care acest lucru este posibil şi necesar.
Civilizaţia umană a intrat într-o perioadă de schimbare epocală. Conştiinţa
noastră creştină şi responsabilitatea noastră pastorală nu ne autorizează să
rămânem inerţi în faţa provocărilor care cer un răspuns comun.
8. Privirea noastră se îndreaptă în primul rând spre regiunile
din lume unde creştinii sunt victime ale persecuţiei. În multe ţări din Orientul
Mijlociu şi din Africa de Nord surorile şi fraţii noştri în Cristos sunt
exterminaţi prin familii, sate şi oraşe întregi. Bisericile lor sunt devastate
şi prădate în mod barbar, obiectele lor sacre sunt profanate, monumentele lor
sunt distruse. În Siria, în Irak şi în alte ţări din Orientul Mijlociu,
constatăm cu durere exodul masiv al creştinilor din ţara din care a început să
se răspândească credinţa noastră şi unde ei au trăit, încă din timpurile
apostolilor, împreună cu alte comunităţi religioase.
9. Cerem comunităţii internaţionale să acţioneze urgent pentru
a preveni expulzarea ulterioară a creştinilor din Orientul Mijlociu. Ridicând
glasul în apărarea creştinilor persecutaţi, dorim să exprimăm compasiunea
noastră pentru suferinţele îndurate de credincioşii din alte tradiţii religioase
deveniţi şi ei victime ale războiului civil, ale haosului şi ale violenţei
teroriste.
10. În Siria şi în Irak violenţa a provocat deja mii de
victime, lăsând milioane de persoane fără adăpost şi fără resurse. Îndemnăm
comunitatea internaţională să se unească pentru a pune capăt violenţei şi
terorismului şi, în acelaşi timp, să contribuie prin dialog la o restabilire
rapidă a păcii civile. Este esenţial de a asigura un ajutor umanitar pe scară
largă populaţiilor martirizate şi atâtor refugiaţi din ţările învecinate.
Cerem tuturor celor care pot influenţa asupra destinului
persoanelor răpite, între care mitropoliţii de Alep, Paul şi Ioan Ibrahim,
sechestraţi în luna aprilie 2013, să facă tot ceea ce este necesar pentru
eliberarea lor rapidă.
11. Înălţăm rugăciunile noastre către Cristos, Mântuitorul
lumii, pentru restabilirea păcii în Orientul Mijlociu care este "rodul
dreptăţii" (cf. Is 32,17), pentru ca să se întărească convieţuirea
fraternă între diferitele populaţii, Biserici şi religii care sunt prezente
acolo, pentru întoarcerea refugiaţilor în casele lor, vindecarea răniţilor şi
odihna sufletului nevinovaţilor ucişi. Ne adresăm, cu un apel fervent, tuturor
părţilor care pot să fie implicate în conflicte pentru ca să arate bunăvoinţă şi
să se aşeze la masa tratativelor. În acelaşi timp, este necesar că întreaga
comunitate internaţională să facă orice efort posibil pentru a pune capăt
terorismului cu ajutorul acţiunilor comune, unite şi coordonate. Facem apel la
toate ţările implicate în lupta împotriva terorismului pentru ca să acţioneze în
manieră responsabilă şi prudentă. Îndemnăm pe toţi creştinii şi pe toţi cei care
cred în Dumnezeu să se roage cu fervoare Creatorului lumii plin de grijă pentru
ca să protejeze creaţia sa de distrugere şi să nu permită un nou război mondial.
Pentru ca pacea să fie durabilă şi credibilă, sunt necesare eforturi specifice
menite să redescopere valorile comune care ne unesc, întemeiate pe Evanghelia
Domnului nostru Isus Cristos.
12. Ne închinăm în faţa martiriului celor care, cu preţul
propriei vieţi, mărturisesc adevărul Evangheliei, preferând moartea în locul
apostaziei de Cristos. Credem că aceşti martiri din timpul nostru, apartenenţi
la diferite Biserici, dar uniţi de o suferinţă comună, sunt o garanţie a
unităţii creştinilor. Vouă, care suferiţi pentru Cristos, se adresează cuvântul
apostolului: "Iubiţilor... întrucât participaţi la suferinţele lui Cristos,
bucuraţi-vă, ca să puteţi tresaltă de bucurie şi la arătarea gloriei lui"
(1Pt 4,12-13).
13. În această epocă neliniştitoare, dialogul interreligios
este indispensabil. Diferenţele în înţelegerea adevărurilor religioase nu
trebuie să împiedice persoanele de credinţe diferite să trăiască în pace şi în
armonie. În circumstanţele actuale, liderii religioşi au responsabilitatea
deosebită de a-i educa pe credincioşii lor într-un spirit respectuos faţă de
convingerile celor care aparţin altor tradiţii religioase. Sunt absolut
inacceptabile tentativele de a justifica acţiuni criminale cu sloganuri
religioase. Nicio crimă nu poate fi comisă în numele lui Dumnezeu, "căci
Dumnezeu nu este un Dumnezeu al dezordinii, ci al păcii" (1Cor 14,33).
14. Afirmând înalta valoare a libertăţii religioase, îi aducem
mulţumire lui Dumnezeu pentru reînnoirea fără precedent a credinţei creştine
care se petrece acum în Rusia şi în multe ţări din Europa de est, unde
regimurile atee au dominat timp de decenii. Astăzi lanţurile ateismului militant
sunt rupte şi în atâtea locuri creştinii pot să-şi mărturisească liber credinţa
lor. Într-un sfert de secol au fost construite zeci de mii de noi biserici şi au
fost deschise sute de mănăstiri şi şcoli teologice. Comunităţile creştine duc
înainte o importantă activitate caritativă şi socială, furnizând o asistenţă
diversificată celor nevoiaşi. Ortodocşii şi catolicii adesea lucrează umăr la
umăr. Ei atestă existenţa fundamentelor spirituale comune ale convieţuirii
umane, mărturisind valorile Evangheliei.
15. În acelaşi timp, suntem preocupaţi datorită situaţiei în
atâtea ţări în care creştinii se ciocnesc tot mai frecvent cu o restricţie a
libertăţii religioase, a dreptului de a mărturisi propriile convingere şi
posibilitatea de a trăi conform lor. Îndeosebi, constatăm că transformarea din
unele ţări în societăţi secularizate, străine de orice referinţă la Dumnezeu şi
la adevărul său, constituie o gravă ameninţare pentru libertatea religioasă.
Este pentru noi izvor de nelinişte actuala limitare a drepturilor creştinilor,
dacă nu chiar discriminarea lor, când unele forţe politice, conduse de ideologia
unui secularism de atâtea ori destul de agresiv, încearcă să-i împingă la
marginile vieţii publice.
16. Procesul de integrare europeană, început după secole de
conflicte sângeroase, a fost primit de mulţi cu speranţă, ca o garanţie de pace
şi de siguranţă. Totuşi, invităm să se rămână vigilenţi împotriva unei integrări
care n-ar respecta identităţile religioase. Deşi rămânând deschişi la
contribuţia altor religii adusă civilizaţiei noastre, suntem convinşi că Europa
trebuie să rămână fidelă faţă de rădăcinile sale creştine. Cerem creştinilor din
Europa de est şi de vest să se unească pentru a-l mărturisi împreună pe Cristos
şi Evanghelia, în aşa fel încât Europa să păstreze sufletul său format de două
mii de ani de tradiţie creştină.
17. Privirea noastră se îndreaptă spre persoanele care se află
în situaţii de mare dificultate, care trăiesc în condiţii de extremă necesitate
şi de sărăcie în timp ce cresc bogăţiile materiale ale umanităţii. Nu putem
rămâne indiferenţi la soarta milioanelor de migranţi şi de refugiaţi care bat la
poarta ţărilor bogate. Consumul neînfrânat, cum se vede în unele ţări mai
dezvoltate, epuizează treptat resursele planetei noastre. Inegalitatea crescândă
în distribuirea bunurilor pământeşti măreşte sentimentul de nedreptate faţă de
sistemul de relaţii internaţionale care s-a stabilit.
18. Bisericile creştine sunt chemate să apere exigenţele
dreptăţii, respectul faţă de tradiţiile popoarelor şi o autentică solidaritate
cu toţi cei care suferă. Noi, creştinii, nu trebuie să uităm că "Dumnezeu a ales
cele nebune ale lumii ca să-i facă de ruşine pe cei înţelepţi. Dumnezeu a ales
cele slabe ale lumii, ca să le facă de ruşine pe cele puternice. Dumnezeu a ales
cele de jos ale lumii şi dispreţuite, ba chiar cele ce nu sunt, ca să le
distrugă pe cele ce sunt, aşa încât nimeni să nu se poată mândri înaintea lui
Dumnezeu" (1Cor 1,27-29).
19. Familia este centrul natural al vieţii umane şi al
societăţii. Suntem preocupaţi de criza familiei în multe ţări. Ortodocşii şi
catolicii împărtăşesc aceeaşi concepţie despre familie şi sunt chemaţi să
mărturisească faptul că ea este un drum de sfinţenie, care mărturiseşte
fidelitatea soţilor în relaţiile lor reciproce, deschiderea lor la procrearea şi
la educarea copiilor, solidaritatea între generaţii şi respectul faţă de cei mai
slabi.
20. Familia se întemeiază pe căsătorie, act liber şi fidel de
iubire al unui bărbat şi al unei femei. Iubirea este cea care sigilează unirea
lor şi îi învaţă să se primească reciproc ca dar. Căsătoria este o şcoală de
iubire şi de fidelitate. Regretăm că alte forme de convieţuire sunt puse de acum
la acelaşi nivel cu această unire, în timp ce conceptul de paternitate şi de
maternitate ca vocaţie specială a bărbatului şi a femeii în căsătorie, sfinţită
de tradiţia biblică, este eliminată din conştiinţa publică.
21. Cerem tuturor să respecte dreptul inalienabil la viaţă.
Milioane de copii sunt privaţi de însăşi posibilitatea de a se naşte în lume.
Glasul sângelui copiilor nenăscuţi strigă către Dumnezeu (cf.
Gen 4,10).
Dezvoltarea aşa-numitei eutanasii face în aşa fel încât
persoanele bătrâne şi bolnavii să înceapă să se simtă o povară excesivă pentru
familiile lor şi pentru societate în general. Suntem preocupaţi şi de
dezvoltarea tehnicilor de procreare asistată medical, pentru că manipularea
vieţii umane este un atac la adresa fundamentelor existenţei omului, crea după
chipul lui Dumnezeu. Considerăm că este de datoria noastră să amintim
imutabilitatea principiilor morale creştine, bazate pe respectarea demnităţii
omului chemat la viaţă, după planul Creatorului.
22. Astăzi, dorim să ne adresăm în mod deosebit tinerilor
creştini. Voi, tinerilor, aveţi ca misiune să nu ascundeţi talantul sub
pământ (cf. Mt 25,25), ci să folosiţi toate capacităţile pe care
Dumnezeu vi le-a dat pentru a confirma în lume adevărurile lui Cristos, pentru a
întrupa în viaţa voastră poruncile evanghelice ale iubirii faţă de Dumnezeu şi
faţă de aproapele. Nu vă fie frică să mergeţi împotriva curentului, apărând
adevărul lui Dumnezeu, la care norme seculare de astăzi sunt departe de a se
conforma mereu.
23. Dumnezeu vă iubeşte şi aşteaptă de la fiecare dintre voi ca
să fiţi discipolii şi apostolii săi. Fiţi lumina lumii pentru ca aceia
care vă înconjoară, văzând faptele voastre bune, să dea glorie Tatălui vostru
care este în ceruri (cf. Mt 5,14.16). Educaţi-i pe copiii voştri în
credinţa creştină, transmiteţi-le perla preţioasă a credinţei (cf.
Mt 13,46) pe care aţi primit-o de la părinţii şi înaintaşii voştri.
Amintiţi-vă că "aţi fost cumpăraţi cu un preţ mare" (1Cor 6,20), cu
preţul morţii pe cruce a Omului-Dumnezeu Isus Cristos.
24. Ortodocşii şi catolicii sunt uniţi nu numai de tradiţia
comună a Bisericii din primul mileniu, ci şi de misiunea de a predica Evanghelia
lui Cristos în lumea de astăzi. Această misiune comportă respectul reciproc faţă
de membrii comunităţilor creştine şi exclude orice formă de prozelitism. Nu
suntem concurenţi, ci fraţi şi de acest concept trebuie să fie călăuzite toate
acţiunile noastre reciproce şi faţă de lumea externă. Îi îndemnăm pe catolicii
şi pe ortodocşii din toate ţările să înveţe să trăiască împreună în pace şi în
iubire şi să aibă "aceleaşi sentimente unii faţă de alţii" (Rom 15,5).
Deci nu se poate accepta folosirea de mijloace necinstite pentru a-i incita pe
credincioşi să treacă de la o Biserică la alta, negând libertatea lor religioase
sau tradiţiile lor. Suntem chemaţi să punem în practică preceptul apostolului
Paul: "făcându-mi astfel o cinste din a predica evanghelia mai ales acolo unde
nu fusese vestit numele lui Cristos, ca să nu clădesc pe temelia altuia"
(Rom 15,20).
25. Sperăm ca întâlnirea noastră să poată contribui şi la
reconciliere, acolo unde există tensiuni între greco-catolici şi ortodocşi.
Astăzi este clar că metoda "uniatismului" din trecut, înţeles ca unire a unei
comunităţi cu alta, dezlipind-o de Biserica sa, nu este un mod care permite să
se restabilească unitatea. Totuşi, comunităţile ecleziale apărute în aceste
circumstanţe istorice au dreptul să existe şi să întreprindă tot ceea ce este
necesar pentru a satisface exigenţele spirituale ale credincioşilor lor, căutând
în acelaşi timp să trăiască în pace cu vecinii lor. Ortodocşii şi
greco-catolicii au nevoie să se reconcilieze şi să găsească forme de convieţuire
reciproc acceptabile.
26. Deplângem ciocnirea din Ucraina care a provocat deja multe
victime, nenumărate răni locuitorilor paşnici şi a aruncat societatea într-o
gravă criză economică şi umanitară. Invităm toate părţile conflictului la
prudenţă, la solidaritate socială şi la acţiune pentru a construi pacea. Invităm
Bisericile noastre din Ucraina să lucreze pentru a ajunge la armonia socială, să
se abţine de la participarea la ciocnire şi să nu susţină o ulterioară
dezvoltare a conflictului.
27. Dorim ca schisma dintre credincioşii ortodocşi din Ucraina
să poată fi depăşită pe baza normelor canonice existente, ca toţi creştinii
ortodocşi din Ucraina să trăiască în pace şi în armonie, iar comunităţile
catolice din ţară să contribuie la asta, în aşa fel încât să arate tot mai mult
fraternitatea noastră creştină.
28. În lumea contemporană, multiformă şi totuşi unită de un
destin comun, catolicii şi ortodocşii sunt chemaţi să colaboreze frăţeşte în
anunţarea Veştii Bune a mântuirii, să mărturisească împreună demnitatea morală
şi libertatea autentică a persoanei, "pentru ca lumea să creadă" (In
17,21). Această lume, în care dispar progresiv pilaştri spirituali ai existenţei
umane, aşteaptă de la noi o puternică mărturie creştină în toate domeniile
vieţii personale şi sociale. De capacitatea noastră de a da împreună mărturie
despre Duhul adevărului în aceste timpuri dificile depinde în mare parte
viitorul omenirii.
29. În această curajoasă mărturie a adevărului lui Dumnezeu şi
a Veştii Bune mântuitoare să ne susţină Omul-Dumnezeu Isus Cristos, Domnul şi
Mântuitorul nostru, care ne fortifică spiritual cu promisiunea sa inefabilă: "Nu
te teme, turmă mică, pentru că i-a plăcut Tatălui vostru să vă dea împărăţia"
(Lc 12,32)! Cristos este izvor de bucurie şi de speranţă. Credinţa în El
transfigurează viaţa umană, o umple de semnificaţie. Despre asta s-au putut
convinge, prin experienţa lor, toţi cei cărora li se pot aplica aceste cuvinte
ale apostolului Petru: "Voi care odinioară nu eraţi popor, acum sunteţi poporul
lui Dumnezeu; voi, care nu aveaţi parte de îndurare, acum aţi obţinut îndurare"
(1Pt 2,10).
30. Plini de recunoştinţă pentru darul înţelegerii reciproce
exprimate în timpul întâlnirii noastre, privim cu speranţă la Preasfânta
Născătoare de Dumnezeu, invocând-o cu cuvintele acestei rugăciuni antice: "Sub
ocrotirea milostivirii tale ne refugiem, Sfântă Născătoare de Dumnezeu". Fie ca
Sfânta Fecioară Maria, cu mijlocirea sa, să încurajeze la fraternitate pe cei
care o venerează, pentru ca să fie reuniţi, la timpul stabilit de Dumnezeu, în
pace şi în armonie într-un singur popor al lui Dumnezeu, pentru gloria
Preasfintei şi nedespărţitei Treimi!
Francisc
episcop de Roma papă al Bisericii Catolice |
Chiril
patriarh de Moscova şi al întregii Rusii |
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu